Daca luai decizia aia…unde erai acum?

Intrebarea asta mi-a venit instant acuma circa 3 secunde, si am zis ca ar fi chiar o tema misto de pus pe perete.

Noi chiar suntem suma deciziilor pe care le luam de-a lungul timpului. Si culmea..toate deciziile sunt bune, desi de multe ori vedem partea negativa a acestora. Daca puteai sa iei o alta decizie cu siguranta ca ai fi luat-o.

Ne place sau nu sa credem, dar suntem ghidati de forul nostru interior. Putini dintre noi iau decizii la rece. Noi cei muritori, luam decizii mai la cald:D.

Deciziile nu reflecta cine suntem ci ce vom fi.
Deciziile au efect imediat sau mediat.
In clipa in care am luat o anumita decizie un nou capitol s-a deschis, iar un nou tu e pe cale sa apara.

Deciziile sunt necesare, iar daca le refuzi s-ar putea sa ia altcineva decizii in locul tau, iar acest lucru nu suna prea misto.
E viata ta, decizia ta..si efectele tot ale tale sunt. Iar, responsabilitatea trebuie sa exista la orice nivel al procesului.

Cred ca mecanismul asta de a lua decizii este maxim influentat de starea noastra de spirit/spontaneitatea/prezenta constienta.
Mi-as dori sa ne dezicem de FOMO (fear of mising out)- sindromul generatiei noastre de a nu pierde nimic din ceea ce se intampla in social media-..really.. Poate ar trebuie sa reflectam si asupra faptul ca in momentul in care suntem in social media deciziile ne sunt alterate sau chiar anihilate de neprezenta fiintei noastre.

Ca un sfat obstesc: Prezenta aduce decizii constiente, iar neprezenta doar decizii.

Reclame

Dupa bine urmeaza foarte bine

Ma uit la tine si tu te uiti la mine. Probabil ca nici nu ne cunoastem cu adevarat, dar ne apreciem pe retelele de socializare. De ce o facem? Nici noi nu mai stim.

Cand ma uit la tine vreau sa invat, si cand te uiti la mine, vreau sa inveti. Fie din fapte sau din vorbe.

Suntem pe drumul de a deveni maestri,dar pana atunci suntem discipoli, discipoli ai mortii ca apoi sa fim maestrii ai vietii.

Cuvinte frumoase, demne, elucubrante, si poate lipsite de sens pentru multi dintre voi.

Ceea ce voiam sa spun e urmatorul lucru.
Poate acum in viata ta esti intr-un impas sau nu ai o stare prea buna. Vreau sa-ti spun ca problema ta e micro, iar tu esti macro. Esti mai puternic decat pari, Mai curajos decat simti si mai destept decat ai putea crede.

Si stii de ce sunt sigura de lucrul asta? Pentru ca noi suntem Creatie, iar creatia e divina. Divinul e invicibil, nemuritor.
Tu, esti Creatia Divinitatii! Orice problema care iti apare in viata o poti rezolva. Ai puterea extraordinara de a crea solutii.

Cum faci asta? Seteaza-ti intentia de a gasi solutii ingenioase la chestiuni care te framanta.

Stii, atunci cand vrei sa-ti cumperi ceva..o rochie rosie, o masina x, casa y, parca incep sa apara in realitatea ta numai elemente legate de asemenea lucuri? Ei bine, ele au fost mereu aici si te-au asteptat ca tu sa la vezi.

Conlucreaza cu tine. Sunt tone de informatii in jurul nostru. Poti alege rugaciunea, meditatia, sau chiar afirmatii pentru ghidare. Vei observa cum realitatea se schimba usor usor.

Asa cum spunea maestrul Aivanhov
” Desi noi nu putem vedea dorințele materializate in plan material, ingerii lucreaza de zor in plan astral.”

Nu dispera! Ai rabdare! De ce sa te grabesti?

Trandafirii sângerosi

Tot ce am intalnit pana acum a avut scopul de a ma ghida si de a ma slefui. Am coborât in cele mai negre ape ale existentei mele si m-am descoperit pe mine in cu totul si cu totul alta forma.

Maya Rotaru spunea la un moment dat ca noi nu venim cu creierul nostru, ci  cu unul prestabilit, adica format de exterior si ”imbibat” cu ceva ce nu rezoneaza cu noi. Am observat si la mine deseori acest aspect. De exemplu, imi tot repetam niste concepte, pe care ulterior le-am abandonat rapid fiindca nu faceau parte din existenta mea.

Am trecut prin ”crize” existențiale a fiintei mele, a sufletului meu si a nevoilor mele. Nu credeam ca voi fi satula de viata. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva. Era ceva cu totul nou.

Starile depresive cu care m-am confruntat au fost generate de factori subiectivi, adica stres+ abuz emotional. Ambele au fost exercitate de-a lungul mai multor luni de zile. Am inceput sa ma informez cu privire la starea mea si la remediile posibile. Am gasit solutia la Niculina Gheorghita.

Solutia: Fii creativ.!

Warning: vorbesc despre o forma mai usoara a depresiei.. nu de cea cronica (distimia). Insa, pentru toate formele de depresie, sugerez consultarea unui specialist!

Asadar, in momentul in care te confrunti cu depresia, adica te sensibilizeaza orice si plangi imediat sau nu ai chef sa iesi din casa, te lamentezi, ai ganduri mai putin ortodoxe, asta inseamna ca ai incetat sa fii creativ.

Creativitatea se refera la arta. La puterea de a crea si de a reda lumii exterioare rezultatul puterii tale interioare .Ex. In momentul vizualizarii unei lucrarii de pictura  suntem mandri de noi si ne dam seama ca de fapt suntem buni la ceva. Per a contrario, asa e de facut si cu gandurile negative. Este eficient sa le vizualizezi prin reprezentari materiale(ex:jucarii) astfel observi ca ele sunt mai mici decat tine si atunci ajungi in starea de a prelua fraiele si de a nu te mai lasa influentat totalmente de emotii.

Dezvoltarea Inteligentei emotionale nu e un capriciu , nu e un trend/must have, e de fapt o trasatura exceptionala ce coroboreaza IQ-ul. Fii in conexiune cu universul, natura si cu tine si vei reusi! Omul e facut pentru victorie nu pentru infrangere!

Alege sa traiesti autentic!

O forma de iubire

Cand te-am vazut am uitat sa-ti spun ca te iubesc

Pentru ca, eram umilita

De vorbele de alaltaieri.

Nu m-am uitat inapoi,

Nu m-am simtit atrasa,

De un strigat egoist

Al unui om secat de o mentalitate acra.

M-am lasat condusa de piese, de ritmuri si de mine

Am decoperit incet incet ceea ce imi doream sa vad in tine.

Valori eterne, mereu stiute

Dar, parca cu tine ele nu mai erau ilustre

Sinceritate, Incredere si Loialitate

Astea tu nu le-ai vrut

Si in schimbul unui sarut minor

Mi-am oferit singura confuzie, dezgust si uitare

Lucruri pe care de la inceput ti-am spus ca nu le vreau sa le gust.

Acum te uiti la mine vag

Tu, ”nu o cunosti pe asta”

Cunosti ce am vrut sa cunosti,

O schita din frumoasa ”aceasta”

Nu te mai intreba

Cum am putut sa-ti fac eu asta?

Eu doar ti-am aratat ca intr-o oglinda

Ceea ce tu mi-ai aratat.

La cine te intorci cand e de intors?

Stateam si ma gandeam intr-o zi cat de norocoasa sunt ca am la cine ma intoarce . Sunt norocoasa sa am drumuri spre oameni pe care le pot alege oricand. Asta se datoreaza faptului ca am fost sinceri de la inceput, si ca ne-am dorit sa pastram legatura chiar daca exista posibilitatea ca timpul sa ne incheie relatia fara sa ne dam seama.

E trist sa nu consolidez relatii autentice cu oamenii. Eu la cine merg in vizita, merg cu mult drag si stiu ca acolo voi fi printre oamenii mei de suflet. Ca sa ajungi ”de suflet”, trebuie mai intai sa iti doresti sa fii parte din sufletul meu. Cat de complicat suna, dar totusi atat de simplu. De fel, sunt o persoana extra vorbareata si iti spun in trei miscari de dans cum gandesc cu adevarat, cum ma simt si de ce te plac. Nu mi-am pierdut inocenta aia de a spune totul. Dar, totusi cred ca s-a modificat intre timp. Vreau sa spun totul, dar nu oricui. Do you feel me?

Sunt anumiti oameni pe care vreau sa-i vad si sa le spun chestii, pentru ca asa simt sa o fac.

Dar, preponderent ne pasa mult de parerea oamenilor nepotriviti, fiindca nu vrem sa iesim din desenul pe care noi credem ca si-l fac ei in cap. De exemplu, credem ca oamenii pe care nu-i cunoastem le pasa mult de ceea ce ni se intampla in viata noastra. Nu stiu daca ati observat dar, instagramul a devenit ca unele posturi din copilaria noastra., unde se transmitea ca e ziua lui nea costica, ca a a murit una/altul si ca multi au de vandut chestii.

Ne intoarcem in social media atunci cand ne dam seama ca oamenii au disparut de langa noi. Cand ma refer la oameni ma refer la acele persoane de calitate de care efectiv te incarca de bucurie si de pozitivism. Ne intoarcem in social media. Acolo gasim alininarea efemera, traind cu impresia ca acelor persoane le pasa. Ne falsificam propriile sentimente. De ce am crea niste iluzii?

Vrem sa fim prezenti in viata oamenilor ,dar sa epatam prin imagini, pozitii si nu-stiu-mai-ce ca sa nu exista un dezechibru imaginar. Doamne fereste! Prezenta asta e doar o mare fala si un mare petic ce ascunde un gol. De fapt, vrem sa aratam ca suntem potriviti sa fim incadrati in anumite structuri fie ele de prim rang sau de second rang.

Eu vreau sa ma intorc la oameni mereu si vreau sa le transmit fata in fata cat de fain este sa ii am in viata mea.

Hai sa ne intoarcem la ceea ce simtim, la voi, la ei , la noi.

Tu la cine te intorci cand e de intors?

Toata lumea vrea…dar totusi nu poate

Ba, deci aud chestia asta in fiecare zi. Vrem sa facem chestii minunate, dar ceva ne opreste? ”Vreau 1.000000 de euro!”. Bun, si cine te opreste sa ii ai?

Pai, stai asa ca nu e chiar asa. E greu. Bun, si? Pai, cum si? Asta e, nu-i voi face.

DECI. Reciteste. Sigur te regasesti. Schimbarea asta de macaz e uluitoare, se intampla in circa 10 sec. Cum este posibil asa ceva?

Daca ai unul dinte motivele enuntate mai jos, prietene bine ai venit la psihologul neacreditat.

Cauze:

1. Nu ma pricep la nimic

2. Imi este frica de ce se poate intampla

3. Vezi tu..nimeni nu ma sustine.

Inteleg ca provocarile pot parea coplesitoare, dar incearca sa te gandesti la faptul ca tu iti creezi viata, tu esti arhitectul vietii tale, si acest lucru cred ca este cel mai frumos lucru pe care cineva il poate spune. Constientizeaza-l. Simte cuvintele in tine. Spune-ti chestia asta on and on. Antreneaza-ti creierul.

Acuma ca sa nu vorbesc doar asa ca sa ma aflu in treaba o sa-ti spun un lucru:

Toti suntem in deriva. Nu e ca si cum gasesti cheia succesului in 30 sec si apoi ti-ai terminat treaba pe Pamant. Nu e asa de usor. Accepta-ti deriva, frustrarea si frica!

Ca sa ajungi la stadiul asta trebuie sa depui un efort. Adica, sa te aventurezi in diferite experiente. Alatura-te diferitelor programe de dezvoltare interioara cat si exterioara si crede-ma fiind alaturi de persoane optimiste si puternice asa vei deveni si tu.

Solutia e aceasta: Fii alaturi de invingatori, si nu vei fi un invins!

Sursa foto: arhiva personala

Acum ca au venit robotii poate ar fi timpul sa ne umanizam

Roboții au venit și cam din 2016 au început chiar sa aibă și o viață.
Miquela-robotul, se proclama instagram model.  Am dat de ea sau el  tot pe ig … și unde sa o/il vaz tocmai la Coachella! E si jurnalista in timpul liber . Măi, asta ne fură meseria, vă spun.

Side note: Coachella este festivalul musical al americanilor care a fost denaturat cam in urma cu 2 ani de zile din punctul meu de vedere.
In fine, de Coachella o sa vorbesc poate intr-un articol viitor, dar sa revenim la roboteii astia.

Se pare ca tipa asta nu e singura robotica-model.. mai sunt vreo 2 ca ea.
Am parcurs tot profilul ei de ig in câteva secunde pentru ca, nu e prea mult pe el, și nu știu, tot credeam că este om. Gesturile, replicile sunt perfect umane. + Tipa este și muzician si de asemenea are doar 19. AAA.. si pe wiki  e descrisa ca fiind un personaj fictiv. Ok…Deloc ciudat.

Gândește-te.. acuma cand voiai sa devii un influencer vin astia :))). Ne-o luat painea de la subtioara.

Exista o multime de teorii conspirationale, dar momentan nu ader la niciuna. Da, intr-adevar vor sa revolutioneze piata de beauty, dar nu stiu daca efectele pe termen lung vor fi pozitive. E fun sa te pozezi cu un robot, nu zic, dar totusi sa vad un robot fara piele naturala care se ”boeieste” nu mi se pare deloc atragator.

Ei bine, cred ca  acest ”trend” va crea un contras imens. Va fi o nebunie legat de chestia asta, dar tot se va cauta viața și naturalețea pentru că , astea nu se demodează niciodata. Robotii vin in ajutorul nostru, nu in scopul plafonarii noastre. Dar, vom vedea.

Istoria se repetă. Atlantida si Lemurienii. Acuma o să vedem pe ce parte ne aflăm.

Cred ca apariția acestor roboți este un semnal poate chiar de alarma nu alama:D. Ar trebui să ne focusăm mai mult pe noi și să devin creativi. Joburile nu se vor mai axa pe IQ, ci mai mult pe inteligență noastra emoțională și partea creativă. Deci, concentrati-va asupra acestor 2 aspecte că in rest Dumnezeu e mare.

Concluzia: Era digitalizării ne aduce mai mult spre umanizare. Vom avea mai mult timp pentru creație și pentru dezvoltarea noastră interioară. Instagramul, cel puțin nu va mai reprezenta un punct de reper in ceea ce privește life-style-ul, ci va deveni usor usor doar o schema informationala ambiguu.

Atât pentru astăzi. V-am pupat.

Photo credits:
Harper’s Bazaar

Alte surse:
Daily Mail

Atunci cand ceva nu functioneaza in viata ta inseamna ca ai o mentalitate gresita

Societatea nu ne privește.
Societatea.. adică lumea din jurul nostru vrea să știe că nu trebuie să se uite la tine. De ce? Pentru că, în acest context ar înseamnă să depună un efort pentru a te schimba. Societatea e compusa din ideea de a fi într-un anumit fel. Dacă nu respecți norma.. ești atipic..sau nebun.:D

Vezi tu ..asta e un factor important în ceea ce privește curajul tău de a face ceva. Gândește-te putin? Ce ai vrea sa faci, dar este condamnat de societate?

N.b: Nu veni cu idei distrugătoare.

Societatea din mine, mi-a spus că nu ar trebuie să am un blog. Societatea din mine mi-a spus ca nu ar trebui sa dau la medicina ca sunt la filologie. Societatea din mine mi-a mai spus sa tin langa mine oameni toxici, chiar daca imi faceau rau. Dar, in fiecare situatie am decis sa ma indrept impotriva curentului. Nu fi o vaca mov! Am lasat la o parte tot ce înseamnă ceilalți și am pus în prim-plan ceea ce eu îmi doresc.
Îmi doresc să fiu fericită! Și atunci de ce stau în relații toxice sau fac n compromisuri?

1. Ne place rău ”golaneala'” asta
2. Așa am vazut că se face.

3.Daca nu functioneaza ceva… sunt vinovati ceilalti.

Paradigma închide creierașul, pe când întrebările îl deschid si chestia asta o spune Robert Kiyosaki.

Take the risk! Sa stii ca iti permiti luxul asta. Daca consideri ca nu il ai, ei bine, ma bucur ca macar ai avut rabadare si ai citit pana la capat ceea ce am scris. Sigur va ramane ceva in mintisoara ta.

Ce sa facem…cum sa o facem?

A.Incepi cu inceputul. Incepi sa citesti si sa urmaresti oamenii de succes. Vezi cum se comporta ei si cum te comporti tu.

B.Vezi ce functioneaza in viata ta, si ce nu!

C. Ideea e sa-ti hranesti creierul cu multa calitate si nu cantitate.

Pentru asta uite un prim pas in sensul asta:

Incepe cu LondonReal.

Connie Larkin spunea așa: ”atunci cand ceva nu functioneaza in viata ta, inseamna ca ai o mentalitate gresita”

Do what u feel to do!

Photo credits: tumblr

Frica de a fi tu e teama de a spune nu

A spune nu in fața prejudecățile ce vin din exterior. Te gândești atât de mult la părerile celorlalți, încât nu mai faci ceea ce îți dorești. Seems fair? Nu prea!

Nu pot sa mă absolv de la acest obicei vicios, pentru ca de fapt contează  si pentru mine ceea ce spun ceilalți. Dar, dacă privim de undeva de sus problema ..de fapt nu ar mai trebui să ascultăm celelalte voci dacă deja suntem înzestrați cu o voce autentică.

Vocea despre care vorbesc este intuiția. Între minte și suflet există câteodată o neconcordanță. De ce? Pentru că suntem învățați ceva, dar totuși natura ne spune altceva.

Cum se manifestă vocea?
O simți pur și simplu

Ne este teama să ne ascultăm, pentru că știm că asta ne poate aduce probleme sau putem chiar țț jigni parerile la care adera unele persoane. Vezi?
Parcă oamenii ne traiesc viața, și nu noi!
E absurd!

Îți este prea frică să faci acel ceva pe care ți-l dorești, pentru că ”învățătura” ți-a spus că nu. Îți este frică să o contrazici, pentru că e ceva ce cunoști, și e ciudat să respingi un program băgat pe gât și implementat ani la rândul.

Dorința, răbdare , acțiune.

Cât de întuneric poate fi întunericul pe care îl proiectezi? Oare e adevărat?

Îți voi da un insight note:


Creierul nu face distincția între realitate și imaginație. Orice îți vei proiecta în minte, creierul îl va percepe ca fiind o realitate. De ce nu ne imaginăm o realitate luminoasă pentru a beneficia de o realitate materială luminoasă?

P.S:
1.Idei
2.Dă-ți timp. Reflectă asupra ta. Dacă dorința se afla acolo mai mult de 3 zile..Go for it!
3.Ai răbdare, multe piedici vin în cale
4.Creierul nu face distincția intre realitate și imaginatie. Deci? Play! It’s fun!
5.Have a great day kiddo!:D

 

Photo credits: Tumblr

Some thief just stole my sense of emotion

Dragi cititori, de-a lungul timpului am impartasit cu voi experiente, emotii, sentimente pe care le-am probat on the air and off , iar astazi imi doresc sa fac acelasi lucru. Sa raman eu.

Astazi am realizat ca este greu te mentii in postura de a fi tu. Cand spun aceste lucruri simt efectiv cum greutatea ce ma apasa este luata, si transformata in ceva frumos. Intotdeauna mi-a placut sa convertesc emotiile in ceva creativ. Simt ca asa sunt productiva, si pot sa-mi exprim anumite trairi pe care probabil ca si voi le experimentati sau le-ati experimentat.

Sensul titlului este unul complex, si frumos. In acest articol, vreau sa vorbesc despre durere, si despre cu ea ne poate ajuta sa evoluam.

Fericire, pace, entuziasm.

Mereu am stiut ca durerea, suferinta, sunt lucruri de care ar trebui sa ma feresc. Si daca le simt mereu in mine, mai ales ”in creierul emotional” atunci am o problema. Aproximativ toate cartile de psihologie pe care le-am parcurs, spuneau ca este in regula sa fii trist, indurerat, disperat etc.. dar nu prea mult.. ca deja esti considerat ca fiind bolnav. Ce ma deranjeaza este faptul ca nu se dau solutii concrete. Spui ca ma accepti, dar asta e doar pana intr-un anumit punct. Cum e posibil?

Consider ca, noi oamenii trecem prin mii de stari in fiecare zi, si ar fi ciudat sa nu cunoastem, tot felul de ipostaze sufletesti. Adica, cred ca sentimentele care ne doboara ar trebui celebrate. Ceea ce nu am regasit in carti, e faptul ca nimeni nu spune sa am credinta ca voi trece peste si sa binecuvantez momentul.

Credinta se refera la puterea de a spera. In suferinta regasim puterea. Am citit la un moment dat un paragraf minunat ce vorbea despre suferinta, si suna cam asa: ” Dumnezeu ne mai dă câte o lecţie. Nu ca să ne arate cât de mare este El, nici ca să ne lase să suferim, ci ca să ne dăm seama cât de puternici suntem noi. ”.

Solutiile pe care eu le-am gasit sunt simplute:

1: Cat de dureros ar suna sau s-ar simti, nu Trebuie sa te lasi calcat de nimeni. Si nu ma refer la calcarea aiai data de fierul de calcat. LOL

2:Durerea este un sentiment. Nu-l alunga. Vezi ce iti spune.

3:Cand suferi te eliberezi de tot. Lasa inima sa-si spune oful

4:Gandeste-te la entuziasmul din copilarie. Cum vedeai atunci suferinta?

5:E mult mai usor atunci cand spui STOP.

P.S: Esti minunat/minunata.

Multumesc!

Pentru sugestii, pareri si alte cele, te rog sa parcurgi formularul atasat in sectiunea Contact. 😀

Photo credits: arhiva personala

lawfulrebel.com